Obiective turistice
COMUNA ROMOS
Comuna Romos are avantajul de a se învecina cu zone turistice consacrate, cum sunt Băile Geoagiu, cetăţile dacice din Muntii Orăştiei sau Casa Memorială Aurel Vlaicu din localitatea cu acelasi nume. Există, însă şi un potential turistic propriu, valoros şi atractiv.
Clădiri şi locuri declarat monumente istoric
În anul 2002, întregul sat a fost declarat monument istoric şi a fost inclus în patrimonial naţional, în special pentru că era foarte bine conservată arhitectura caselor şi construcţiilor utilitare săseşti, cu gospodării bine adăpostite în spatele unor ziduri groase şi cu porţi din lemn, cu boltă, fără vizibilitate din afară.
Romos a fost una din primele localităţi colonizate cu populaţie germanică (din Flandra, de pe actualul teritoriu al Belgiei), în anul 1140, odată cu alte două sate: Berghiu, în zona Orăştiei şi Ighiu, în apropiere de Alba Iulia.
În 2014 a fost obţinută declasificarea întregului sat şi au fost identificate, punctual, 22 de clădiri care au fost declarate monumente istorice şi arhitecturale. Printre ele: 11 locuinţe, un ansamblu rural în centrul comunei, 3 monumente sculpturale (bustul Profesor Dr. Nicolae Stăncioiu, fiu al satului, întemeietor al Institutului Inimii din Cluj-Napoca);
Monumentul eroilor, închinat celor ce şi-au jertfit viaţa în cele două războaie mondiale; troiţa de lemn), 2 situri arheologice şi câteva clădiri vechi, ridicate la sfârşitul secolului XIX – începutul secolului XX.
Locuri istorice
:: Urmele unei aşezări neolitice: la locul numit Făgădău, la bifurcaţia drumurilor spre Romos şi Vaidei. Pe teritoriul actual al comunei a existat o aşezare omenească bine civilizată şi stabilă încă din epoca bronzului. Aici a fost descoperit un celebru tezaur de bronz, din care face parte “Carul de bronz”, expus într-un muzeu din Viena.
:: Cioaca Grădiştei: loc în care se presupune că a existat o cetate a dacilor, care făcea parte din lanţul exterior de fortificaţii al capitalei Sarmizegetusa Regia. Se ajunge din Romos, pe DJ 705G, 7 km până la Romoşel, apoi încă 8 km, pe DC 48A, drum de macadam. Colina este şi un minunat loc de belvedere.
::Dealul Cetăţuia: urmele unei alte cetăţi a dacilor. Se află în imediata vecinătate a satului Romoşel. Civilizaţia de tip roman, instituită după cucerirea Daciei, a lăsat numeroase urme pe teritoriul comunei. Şi astăzi, drumul care traversează câmpia de la nordul satului Romos este numit de localnici Drumul lui Traian.
:: Şanţul turcului (sau Pârâul turcului): situat în pădurea din vecinătatea satului Romos, este locul în care rămăşiţele armatei turceşti, învinsă la Câmpul pâinii în 13 octombrie 1479, au fost distruse de locuitorii comunei. A fost răzbunarea lor, după mai bine de 40 de ani, pentru invazia din 1438, când otomanii au distrus satul şi au ucis aproape toţi locuitorii.
Povestea Studentului din Romos
:: Locul numit “La Zleamăn”, pe Dealul Călugărului: în pădurea din vecinătatea Romosului; se presupune că aici ar fi fost casa Studentului din Romos, probabil primul cărturar român devenit celebru pe întregul continent. Lucrarea lui, ”Tratat despre obiceiurile, ceremoniile şi infamia turcilor” , publicată la Roma în 1475, a devenit primul bestseller din Europa. Până în 1660, au fost tipărite 27 de ediţii. Cea din 1580 a fost prefaţată de Luther.
Pe numele său adevărat Christian Cloos, Studentul din Romos s-a născut în 1438, în casa unui ţăran sas. În timp ce urma studiile liceale la Sebeş, cetatea a fost asediată de trupele turceşti conduse de Murad al II-lea. Turnul Croitorilor, în care s-a baricadat, împreună cu comandantul gărzii şi cu fratele acestuia, refuzând să se predea, a fost ultimul pe care turcii l-au cucerit. De atunci, localnicii îi spun Turnul Studentului.
A fost capturat şi vândut, ca sclav, la Edirne. A trecut pe la mai mulţi stăpâni turci, de-a lungul a 22 de ani de robie. După lungi peripeții ca sclav vândut de 3 ori, a reușit să devină călugăr la Chios într-o mănăstire dominicană și în cele din urmă a ajuns în Europa, în Italia şi Germania, unde şi-a continuat studiile. A valorificat cunoştinţele acumulate în robie, în cartea care l-a făcut celebru.
Se pare că a trăit o perioadă în Transilvania, poate chiar la Romos, cert este că în 1472 era la Roma, unde a trăit până la vârsta de 80 de ani.
O legendă locală spune că, după bătălia de la Câmpul Pâinii, în casa lui Christian Cloos s-a refugiat un turc rănit, care ar fi fost fiul ultimului lui stăpân din sclavie.
-
- Zleamăn – locul în care se presupune că a fost locuința lui Christian Cloos
-
- Sebeș – Turnul studentului
„Tractatus de moribus, condictionibus et nequicia Turcorum (Tratat despre obiceiurile, ceremoniile şi infamia turcilor)” – https://opiniatransilvana.ro/
Casa parohială evanghelică
Monument istoric; clădire ridicată în sec. XVII, cu o existenţă şi activitate strâns legată de Biserica evenghelică, situată de partea cealaltă a drumului. Construcţia şi activitatea ambelor este legată de viaţa comunităţii săseşti din comună.
Casa parohială avea ziduri fortificate şi era folosită şi ca refugiu, în timpul năvălirilor turceşti. Alarma se dădea cu clopotul din turnul casei, iar enoriaşii se adăposteau în pivniţele casei, unde erau păstrate şi rezerve de hrană.
Aici a locuit, o vreme, Dr. Albert Amlacher (1847 – 1939), cunoscut poet, istoric, dascăl şi cărturar transilvănean. A scris prima monografie a Romosului, în 1912.
Biserica evanghelică din Romos
Este un monument istoric deosebit, cu o istorie ce începe în secolul al XIII-lea, când a fost ridicată inițial ca o bazilică romanică. În jurul anului 1500, sub auspiciile administrației celor Șapte Scaune, edificiul a fost transformat într-o biserică-sală cu cor poligonal, din care s-au păstrat până astăzi două console.
Între anii 1816 și 1819, biserica a suferit o extindere către vest, perioadă în care a fost adăugat și portalul sudic, precum și un turn-clopotniță. Altarul baroc, datând din 1740, a fost refăcut în 1783 și ulterior restaurat în 1865 de Carl Fries din Sebeș, fiind completat cu două tablouri realizate de pictorul Johann Reumann din Orăștie.
În timpul lucrărilor de restaurare din 1902, au fost adăugate două sculpturi în lemn reprezentându-i pe Sfinții Petru și Pavel. Săpăturile arheologice din cimitirul bisericii, efectuate în 1910, au scos la iveală fragmente ale unui zid de incintă solid, vizibile și astăzi în partea de sud-vest a complexului.
:: Casa saşilor: o fostă sală pentru evenimente culturale şi sociale ale etnicilor saşi. Acum adăposteşte un local de alimentaţie publică.
:: Biserica ortodoxă: construită în 1784, este reprezentativă pentru arhitectura ecleziastică transilvăneană a sfârşitului de secol XVIII.
:: Ruinele mânăstirii Vaidei: în satul Vaidei, 7 km de Romos. Mânăstirea a fost întemeiată în 1759, la insistenţele călugărului Ion Dumitru Barbu. Comuna a pus la dispoziţie terenul, cu condiţia ca mânăstirea să aibă, în plus, o capelă şi o şcoală pentru copiii de ţărani. Mânăstirea a fost nimicită de armatele generalului von Buccow, în urma ordinului regesc din 3 ianuarie 1782. (Sursa: revista Cultura creştină, Blaj, nr. 7 – 8, aprilie 1919).
Casa şi atelierul pictorului Aurel Nedel
În satul Vaidei, la 7 km de Romos, pe drum comunal asfaltat. Îşi amenajase un atelier în curtea şi casa părintească, împreună cu fiul său Vladimir. Aurel Nedel era considerat de colegii de breaslă, până în ianuarie 2014, când s-a stins la vârsta de 84 de ani, “cel mai mare pictor în viaţă”. A fost discipolul lui Alexandru Ciucurencu la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, pe care l-a absolvit în 1956. A fost Preşedinte de Onoare şi membru fomndator al Uniunii Artiştilor Plastici din România. Lucrările lui au fost expuse în Franţa, Austria, Belgia, Olanda, Germania, Polonia, Portugalia, Israel, Suedia, Bulgaria, SUA şi Japonia.
Valea Romoșelului și satele de munte
:: Numeroase puncte de belvedere. De lângă Stâna Frăsinenilor se vede toată Valea Mureşului, inclusiv oraşele Alba Iulia, Cugir, Orăştie şi Deva.
:: Valea Romoşelului: peisaje superbe, de-a lungul pârâului Romoşel, pe drumul asfaltat DJ 705G, 7 km până în Romoşel, iar apoi pe drum de macadam, care face intrarea în zona montană.
:: Satele de munte: Ciungu Mare (înglobează şi cătunele Valea Rea şi Frăsinei). Drumul comunal DC 48 A urcă abrupt cale de 8 km, pe un traseu accesibil doar cu automobile de teren. Satul, aşezat imediat sub Vârful Ciungilor, situat la peste 900 m altitudine, are 134 de locuitori. În ciuda izolării, locuinţele dispun de confortul necesar: apă curentă din izvoare, energie electrică, semnal de telefonie mobilă în unele zone, semnal TV digital ş.a. Este unul din cele mai lungi sate din România (o oră de traversat cu piciorul, de la un capăt la altul).
Este practicată agricultura ecologică, în special cartofi şi fasole, precum şi creşterea intensivă a animalelor.
:: Teren propice pentru curse of-road. Pe creastă, sub Vârful “La fata ai (cea – n.r.) bătrână”, drumul intersectează traseul turistic marcat (triunghi roşu) care urcă de la Cugir la Cabana Prislop.
Iar în apropiere se află Stâna Tomnatec, construită din fonduri europene şi dotată cu toate utilităţile obişnuite în Europa. La nevoie, se poate înnopta..
:: Pârtia de schi: în cătunul Frăsinei, cu acces şi dinspre Romoşel, pe drum de macadam. Iniţiativă privată. Pârtie dotată cu schi-lift şi iluminare nocturnă. Cabana de la baza pârtiei poate găzdui până la 15 persoane.
:: Distileria de rachiu: în satul Romos; pot fi cunoscute tehnicile tradiţionale de fabricare a rachiului din fructe (prune sau mere). Vizitatorilor le sunt oferite şi sesiuni de degustare.
Pescăria de la Romos
:: Pescăria: la 3.5 km înainte de intrarea în Romos, venind pe drumul european E68. Balta are un luciu de apă de 9 ha şi există posibilităţi de cazare pentru 14 persoane. Există, de asemenea, posibilităţi de campare şi locuri amenajate pentru barbeque.
Mai multe detalii despre cazare