Obiective turistice
COMUNA CERU-BĂCĂINȚI
Toponimie
Izolarea pe culmile munţilor le-a asigurat localnicilor libertatea absolută, de-a lungul unei istorii milenare. Se mândresc că sunt urmaşii direcţi ai dacilor, de la care au moştenit şi păstrat, cu sfinţenie, multe lucruri, de la soiuri străvechi de pomi fructiferi până la numele dacice ale unora din cătune: Bulbuc, Curpeni, Clisat, Cucuta, Groşi etc.
Toponimie: unii localnici susţin că numele de “Cer” s-ar trage de la copacul cu acelaşi nume, un fel de stejar, foarte des întâlnit în zonă. Alţii spun că el ar veni de la aşezarea caselor sus, pe culmi, spre care, dacă te uiţi, vezi cerul. Cu toţii, fără excepţie, spun că locurile în care trăiesc sunt “un adevărat Rai”. Iar Raiul este, conform credinţei populare, în Cer.
Între piatră și cer
:: Casele construite din piatră: o tehnică de construcţie şi un meşteşug unice, nemaiîntâlnite în alte locuri. Acoperişurile sunt tot din piatră. Lespezile, clădite după o ştiinţă străveche, se ţin doar prin propria greutate. Meşteşugul a fost transmis din generaţie în generaţie, de-a lungul a sute de ani. Cercetătorul Toma Goronea, de la Universitatea “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia constata, într-o lucrare dedicată arhitecturii rurale: “Materialele utilizate, tehnicile de lucru folosite şi mai cu seamă uneltele sunt aceleaşi cu cele întâlnite în mediul rural al veacurilor IX – XI”. Casele au fost declarate monumente istorice şi sunt ocrotite prin lege. În acest moment, mai sunt în picioare 250, din care 170 sunt locuite.
Expoziția etnografică
:: Expoziţia etnografică face parte din reţeaua de expoziţii etnografice realizată de Consiliul Judeţean Alba şi se află în subordinea CJ Alba şi a Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia. Este adăpostită într-o casă tradiţională, veche de peste 110 ani şi construită în stilul specific locului: din lespezi de piatră cu argilă în amestec cu nisip.
Situri arheologice
:: Siturile arheologice Piatra Mare şi Piatra Mică (Pietrele Bulbucului): vârfuri calcaroase în hotarul cătunului Bulbuc, situat la cea mai mare altitudine din toată comună. Pe Piatra Mică a fost identificată recent o fostă aşezare preistorică, specifică Culturii Coţofeni în Transilvania, în perioada trecerii spre epoca bronzului. Pe Piatra Mare, vârful mai înalt din imediata vecinătate, au fost descoperite unelte de bronz.
:: Piatra Tomii: vârf muntos aflat la cea mai mare înălţime deasupra cătunului Bulbuc (altitudine: 860 m), în apropierea satului Răcătău. Zonă protejată, minunat loc de belvedere, peisaj superb. Sub stâncă, într-un loc aproape invizibil, se găseşte un izvor cu apă de o calitate excepţională. Pârâul care se formează se numeşte Valea.
În imediata vecinătate, săpăturile arheologice au scos la iveală urmele unei aşezări preistorice, specifică aceleiaşi Culturi Coţofeni.
Conform unor cercetători, aici a existat, încă în urmă cu 5000 de ani, una dintre puținele mine din lume și singura din Transilvania în care se extrăgea, din calcar, cremenea – o rocă dură, albă, gri, neagră sau maro, cunoscută și sub numele de silex sau cherț – și din care, prin prelucrare, se obțineau unelte.
Obiecte de artă populară
:: Obiecte de artă populară dintr-un singur lemn aparțin lui Constantin Perţa, un creator unic în felul său, care a trăit în Valea Mare, un sat din comuna Ceru Băcăinți. Obiectele au fost cioplite dintr-o singură bucată de lemn. Nu a folosit cuie sau alte elemente de îmbinare.
Vedetă este “Tașca” (geantă), pe care numai el o ştie face: o geantă legată cu un lanţ cu mai multe zale – şi tot ansamblul e sculptat dintr-o singură bucată de lemn.
Se despărțea cu greu de obiectele create, nu le-a vândut, deşi uneori a primit oferte financiare atractive. Câteva se află, totuşi, la Muzeul etnografic din Orăştie.
:: Meșterul popular Constantin Perța s-a născut în 1938 în comuna Ceru Băcăinți. Încă din copilărie a îndrăgit cioplitul în lemn care avea să-l facă unul dintre cei mai cunoscuți meșteri populari din România. Autodidact fiind s-a specializat în cioplit linguri reușind să lase o colecție impresionantă de linguri cu modele unicat, aflate în colecții muzeale sau particulare. Alături de aceste lucrări de artă populară, meșterul Constantin Perța, supranumit ,,meșterul sihastru al Apusenilor” a confecționat și obiecte de uz casnic, mobilier mic sau obiecte de înfrumusețare a locuinței, piesele sale de senzație fiind lanțuri de diferite dimensiuni realizate dintr-o singură bucată de lemn. Meritele sale deosebite au fost recunoscute, apreciate și recompensate de specialiști cu numeroase premii la concursuri naționale și internaționale. Mai mult decât atât, Constantin Perța a fost primit alături de alți ași ai meșteșugurilor tradiționale ca membru în Academia Artelor Tradiționale de la Muzeul ASTRA din Sibiu iar în anul 2011 a fost declarat Tezaur Uman Viu într-un proiect al UNESCO de salvgardare a patrimoniului material și imaterial mondial. În anul 2015, înainte cu un an de decesul său, a fost decorat de Președinția României pentru merite culturale deosebite.
:: Biserica ortodoxă din Dumbrăviţa: monument istoric, construită în 1866.
